Fundătura Ponorului sau „Palma lui Dumnezeu”, așa cum mai este cunoscută această zonă, este locul unde timpul parcă a încremenit. Fundătura Ponorului se află în Parcul National Gradistea Muncelului-Cioclovina.
Este o arie protejată de interes național, care se află în grupa muntoasă a Munților Șureanu-Parâng-Lotrului, aparținând lanțului muntos al Carpaților Meridionali, în partea sudică a județului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor Baru, Boșorod, Bănița, Orăștioara de Sus și Pui, la o altitudine de 900 de metri.
La Fundătura Ponorului se ajunge de pe drumul ce duce spre Petroșani din Hațeg. Din localitatea Ponor, pe un drum la stânga, se merge spre satul Federi. Practic, aceasta este cea mai joasă zonă aflată în Masivul Șureanu, ca o arenă, ce este înconjurată de munți înalți.
După câţiva kilometri de urcare, în faţa celor care aleg să viziteze această zonă, se întinde o fostă carieră de bauxită, de culoarea roşiatică, iar dincolo de ea, drumul se îngustează considerabil, devenind din ce în ce mai dificil de practicat. Drumul străbate câteva dealuri, ocupate ici-colo de câte o casă veche, de lemn exact ca în poveștile bunicilor, ce sunt înconjurate de garduri de lemn, dar și de livezi de pomi.
Căsuțele oamenilor sunt modeste și, din păcate, multe dintre ele au pierdut lupta cu timpul. Cu toate acestea, cei care au mai rămas să trăiască în Fundătura Ponorului, nu duc o viață prea ușoară, traiul fiind unul destul de dur, dar reușesc să se gospodărească.
Frumusețea locului îți taie respirația, indiferent de anotimpul în care ajungi aici. În orice parte întorci privirea, peisajul este altul și, de fiecare dată, te cucerește. Indiferent de perioada anului, „Palma lui Dumnezeu” își primește cu cu brațele deschise turiștii, cărora le oferă câte puțin din toate minunățiile naturii.
Oamenii de aici sunt gospodari, deși sunt destul de în vârstă, peste tot putând să întrezărești sălașe, clăi de fân, vaci, cai și sute de oi, păzite de localnici. În perioadele cu precipitații abundente, când debitele râurilor cresc, în luncă deseori se formează lacuri pe suprafețe mai mari, care uneori, dacă iernile sunt mai geroase, îngheață, iar lunca Ponorului devine un uriaș patinoar.
Fundătura Ponorului este străbătută de apele văii Ponorului, care în trecut era unită cu valea Ponorici formând o vale de dimensiuni mari care își revărsa apele în N-E depresiunii Hațeg, prin zona localității Fizești.
În timp râurile s-au despărțit, Ponoriciul fiind captat de actuala vale a Cioclovinei, iar râul Ponor a fost captat prin zona localităților Federi și Ohaba. Se pare că, în această zonă, apele au săpat calcarul format în perioada jurasică și au apărut infiltrații în albia râurilor, care au creat cele mai mari peșteri cunoscute din Munții Șureanu.
Cu trecerea anilor aceste infiltrații au devenit ponoarele care pot fi văzute și în zilele noastre. Râurile au erodat complet stratul de calcar până la substratul format din roci cristaline, lărgindu-și albia și creând cele mai spectaculoase depresiuni carstice din Munții Șureanu.
Albia râului Ponor este una șerpuitoare, formând mai multe cotituri, care se întind pe aproximativ nouă kilometri pe firul principal, aproape de vârful Porumbelu Mare, unde izvorește și doi kilometru pe afluentul care vine din Poiana Omului.
Sursa: https://www.gohunedoara.com/list/viziteaza-in-hunedoara/locuri-frumoase/hateg/fundatura-ponorului-coltul-de-rai-numit-palma-lui-dumnezeu/
