Satul Șerel aparținea, odinioară, puternicelor famili cneziale românești Vaida, Cândreș și Sereli, atestate de-a lungul întregului Ev Mediu târziu. La început, localitatea nu a avut biserică proprie, lăcașul de cult din Rușorul învecinat deservind și obștea ortodoxă a Șerelului. În urma îmbrățișării Reformei de către familiile nobiliare locale, sătenii au inițiat, la cumpăna secolelor XVII-XVIII, ridicarea unui edificiu propriu din piatră, închinat „Sfintei Treimi”; ca dovadă a vechimii sale, edificiul apare menționat atât în tabelele conscripțiilor din 1733, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, cât și pe harta iosefină (1769-1773).

Navei dreptunghiulare şi absidei semicirculare nedecroşate iniţiale, li s-au adosat, în 1810, tinda şi turnul-clopotniță robust, cu o fleşă zveltă; pictarea interiorului se realizase în anul 1777. În pofida reparaţiei capitale din 1860, dată fiind starea avansată de degradare a zidăriei, în anii 1898-1899 s-a iniţiat reconstrucţia din temelii a lăcaşului, dar cu respectarea vechii planimetrii; iniţiatorul lucrărilor a fost preotul unit Beniamin Suciu. Biserica, renovată în 1942, este prevăzută cu o singură intrare, pe latura apuseană.

La acoperirea lăcaşului s-a folosit, în exclusivitate, tabla. Interiorul a rămas nepictat. Din 1948, edificiul deserveşte liturgic obştea ortodoxă locală; în prezent este închinat praznicului „Pogorârii Duhului Sfânt”.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98erel,_Hunedoara

Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din Ponor, județul Hunedoara, se numără printre vechile monumente românești de zid păstrate în Transilvania. Biserica a fost construită în secolul XVIII și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: HD-II-m-B-03416.

Ponor, fostă reședință cnezială a familiei românești Ponori, adăpostește un modest, dar frumos edificiu din secolul al XVIII-lea, anume biserica „Pogorârea Duhului Sfânt”, încadrată pe lista monumentelor istorice (HD-II-m-B-03416). Potrivit istoriografiei unite, familia nobiliară reformată Török, cu descendenți maghiarizați ai unei ramuri a Ponorenilor, voind să construiască un nou lăcaș de cult calvin, pe locul fostei biserici ortodoxe, a cedat obștii sătești un teren situat în afara localității, pe care s-a ridicat, în 1769, actualul edificiu de piatră, menționat pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și în tabelele conscripției din anii 1829-1831. În 1883 a avut loc un amplu șantier de restaurare, grație căruia lăcașul de închinare, acoperit integral cu tablă, s-a păstrat, în condiții bune, până astăzi; ultima reparație s-a desfășurat în 1991. Pereții săi înscriu planul dreptunghiular, cu absida semicirculară decroşată. Pronaosului dreptunghiular, precedat de un turn-clopotniță suplu, cu un foișor deschis de lemn și fleșă evazată, i-a fost adosat, pe latura nordică, o mică încăpere pătrată. Interiorul a fost pictat în anul 1846.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Pogor%C3%A2rea_Sf%C3%A2ntului_Duh_din_Ponor