Este un fost fotbalist român de la echipa Corvinul Hunedoara, devenit antrenor de fotbal după încheierea carierei de jucător, (n. 14 octombrie 1961, satul Ponor, comuna Pui, județul Hunedoara). A făcut parte din echipa națională de tineret a României, care s-a clasat pe locul 3 la Campionatul Mondial de Fotbal pentru Tineret – ediția Australia 1981, câștigând finala mică împotriva echipei Angliei, prin golul înscris de Romulus Gabor. La același campionat, jucătorul a obținut trofeul Balonul de aur[2] și a fost declarat cel mai bun jucător al competiției, performanță încă neegalată de un alt fotbalist român. Tot ca jucător, de această dată în echipa națională de seniori, a participat la Campionatul European de Fotbal, ediția din Franța, 1984, performanță pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a.

Activitate competițională
A început să joace fotbal la 13 ani, la Jiul Petroșani. În scurt timp s-a transferat la Corvinul Hunedoara, unde și-a desfășurat activitatea de jucător până la retragere. A debutat în Divizia A sub conducerea lui Ilie Savu. Avea pase excelente și driblinguri de finețe, fiind „rezultatul” muncii lui Mircea Lucescu, antrenorul Corvinului din acea perioadă. După performanța de la Campionatul Mondial de Tineret din 1981, a primit mai multe oferte din partea unor echipe de renume din România și din străinătate. A preferat să rămână la Corvinul Hunedoara, refuzând oferte de la Steaua București și Dinamo București, unde jucau colegii lui de la naționala de tineret (Mircea Rednic, Ioan Andone, Dorin Mateuț), precum și oferte din SUA sau Germania. S-a retras prematur din activitatea competițională, în 1992, ca urmare a unor accidentări repetate.

Palmares
A jucat 277 de meciuri și a marcat 60 de goluri în Divizia A, a avut 35 de selecții în echipa națională. A marcat 4 goluri pentru naționala de tineret (la CM de fotbal pentru tineret 1981) și 2 goluri pentru naționala de seniori (în amicalul cu Turcia, jucat la Istanbul în 29 ianuarie 1983, și în amicalul cu Egiptul, jucat la Alexandria în 28 februarie 1986). A făcut parte din echipa națională care a participat la Campionatul European de Fotbal 1984.

A obținut cel mai bun rezultat din carieră la CM pentru tineret din 1981: medalia de bronz cu echipa, trofeul Gheata de bronz pentru cele 4 goluri marcate și trofeul Balonul de aur, fiind desemnat cel mai bun jucător al competiției.

Cariera de antrenor
A început activitatea de antrenor la Corvinul Hunedoara, la început ca antrenor-jucător. A părăsit banca tehnică a Corvinului în vara lui 2005 și actualmente este antrenor secund la CFR 1907 Cluj.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Romulus_Gabor

Este un pictor și sculptor român. Acesta a devenit senator în 2020 și este afiliat la partidul AUR, (n. 4 aprilie 1955, sat Hobița, comuna Pui, județul Hunedoara). A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București pe care l-a absolvit în 1978. A urmat trei ani specializarea în sculptură. A debutat în anul 1975.

Expoziții în țară

• Statuia „Bucovina înaripată”, realizată de Mircea Dăneasa și amplasată în Parcul Drapelelor din Suceava
• Expoziții republicane
• Trienala de Design
• Republicana de Grafică
• Salonul Municipal
• Salonul de sculptură mică
• Expoziții externe
• Expoziție de grup în Japonia
• Expoziție Rovenna, Italia

Premii și recunoașteri publice

• Premiul al III-lea la Concursul național „Voronețiana” în anii 1984, 1988 și 1995
• Medalia de aur la Rovenna, Italia

Aprecieri critice
Mircea Deac, critic de artă „Sculptor de prestigiu, cu mare putere de adaptare la diferitele maniere ale secolului XX.”

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_D%C4%83neasa

A fost un compozitor, muzicolog și profesor universitar român, (n. 13 decembrie 1918, Șerel, județul Hunedoara – d. 28 septembrie 2004, Cluj-Napoca)

Liviu Comes a studiat între 1927 și 1937 la Conservatorul municipal din Târgu Mureș, apoi la Conservatorul din Cluj, unde i-a avut ca profesori pe, printre alții, Sigismund Toduță (compoziție), Iuliu Mureșianu (orchestrație), Antonin Ciolan (dirijat), Ana Voileanu-Nicoară (pian).

Între 1937 și 1943 a studiat medicina la Universitatea din Cluj, iar în paralel a urmat și cursuri de filosofie ale lui D. D. Roșca și de filosofie a culturii ale lui Lucian Blaga.

Din 1950 până în 1969 a predat la Conservatorul din Cluj: armonie, contrapunct, forme muzicale, și a fost prorector (din 1963) și rector (1965-1970).

Din 1970 a fost profesor de contrapunct și fugă la Conservatorul din București, unde a fost și prorector între 1971 și 1981. Din 1979 până în 1981 a fost șef de catedră.

Între 1977 și 1990 a fost secretar la secția de creație didactică și pentru copii la Uniunea Compozitorilor din România.

Din 2009 are loc un concurs de compoziție organizat în cinstea sa de Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj.

Compoziții muzicale:

• Muzică de cameră (sonate, piese pentru violă, flaut, fagot, trio, cvartet de coarde)
• Muzică vocal-simfonică (oratoriu, cantată);
• Muzică simfonică (Mică serenadă pentru orchestră de coarde, 1980);
• Muzică corală (Liturghia a II-a „Brevis”, 1998)
• Piese instrumentale: Miniaturi pentru pian. Vol. I-II, 43 de piese polifonice pe melodii populare românești, Cluj-Napoca: Litogr. Cons., 1968; Primăvara, 30 de cântece pe versuri de poeți clasici și contemporani, București: Ed. Muzicală, 1965)

Premii și distincții:

• Premiul Academiei Române (1974)
• Premiul Uniunii Compozitorilor (1972, 1976, 1981, 1985, 1987, 1991, 1998)
• Ordinul Muncii clasa a III-a (1965),
• Medalia „Meritul Cultural” clasa I (26 septembrie 1966) „pentru merite deosebite în activitatea literară, artistică și de răspîndire a culturii naționale, cu prilejul Centenarului Academiei
• Republicii Socialiste România”
• Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1969)
• Cetățean de onoare al municipiului Cluj (1994)

Cărți:

• Melodica palestriniană, București, 1971
• Lumea polifoniei, București,1984
• Dicționar de termeni muzicali, Editura Științifică și Enciclopedică, 1984, București (coautor)
• Tratat de contrapunct vocal și instrumental, Ed. Muzicală, 1987, București (coautor)

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Comes

Violonist, dirijor, muzicolog, profesor, n. 23 martie 1932, în comuna Pui, judeţul Hunedoara.

Studiile muzicale le-a început la Liceul de Muzică din Cluj (1948 -1953) şi le-a continuat la Conservatorul Gheorghe Dima din Cluj (1954-1956) unde i-a avut ca profesori pe Petre Zsurka (vioară), Tudor Jarda (armonie), George Iarosevici (muzică de cameră), Ioan Nicola (folclor) şi la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti (1956-1959), cu Ionel Geantă (vioară), Zeno Vancea (contrapunct), Dumitru Bughici (forme), George Breazul (istoria muzicii), Alexandru Theodorescu şi Mircea Bârsan (muzică de cameră).

S-a specializat între anii (1971-1972) la Conservatorul P.I. Ceaikovski, din Moscova, cu prof. Dimitri Ţîganov. A susţinut teza de doctorat în muzicologie la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, cu teza Arta nuanţării discursului muzical enescian.

A fost violonist (1950-1964) şi concert-maestru (1964-1965) în orchestra Conservatorului Bucureşti, asistent (1965-1971), lector (1971-1975) şi conferenţiar (1975-1992), prof. univ. (1992-2000) la Conservatorul de Muzică Gheorghe Dima Cluj, unde a predat: vioară, muzică de cameră, metodica instrumentelor cu coarde, teoria stilurilor (masterat). Din anul 2000 a devenit profesor universitar consultant şi din acelaşi an, profesor colaborator la Facultatea de Muzică a Universităţii din Oradea.

Între anii 1975-1982 a fost dirijor al Orchestrei de cameră Dinu Lipatti din Cluj-Napoca. A susţinut concerte lecţii, conferinţe, comunicări ştiinţifice în ţară şi în străinătate, emisiuni de radio. A publicat lucrări de specialitate, numeroase eseuri, cronici muzicale şi articole referitoare la viaţa şi creaţia muzicală românească şi universală în diverse reviste de specialitate şi de cultură (Muzica, Actualitatea muzicală, Steaua, Tribuna). ‘

A întreprins turnee artistice în Anglia (1977), R.F. Germania (1980). A fost distins cu medalia de argint a oraşului Egloffstein – R.F. Germania (1980) şi cu Premiul pentru Cronici muzicale al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din R.S.R. (1981).

Este Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, membru fondator al Fundaţiei Gheorghe Dima, membru fondator al Fundaţiei Sigismund Toduţă.

Sursa: https://ucmr.org.ro/membri/casiu-valeriu-barbu/ / https://www.bjc.ro/wiki/index.php/Barbu%2C_Casiu_Valeriu