Satul Șerel aparținea, odinioară, puternicelor famili cneziale românești Vaida, Cândreș și Sereli, atestate de-a lungul întregului Ev Mediu târziu. La început, localitatea nu a avut biserică proprie, lăcașul de cult din Rușorul învecinat deservind și obștea ortodoxă a Șerelului. În urma îmbrățișării Reformei de către familiile nobiliare locale, sătenii au inițiat, la cumpăna secolelor XVII-XVIII, ridicarea unui edificiu propriu din piatră, închinat „Sfintei Treimi”; ca dovadă a vechimii sale, edificiul apare menționat atât în tabelele conscripțiilor din 1733, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, cât și pe harta iosefină (1769-1773).
Navei dreptunghiulare şi absidei semicirculare nedecroşate iniţiale, li s-au adosat, în 1810, tinda şi turnul-clopotniță robust, cu o fleşă zveltă; pictarea interiorului se realizase în anul 1777. În pofida reparaţiei capitale din 1860, dată fiind starea avansată de degradare a zidăriei, în anii 1898-1899 s-a iniţiat reconstrucţia din temelii a lăcaşului, dar cu respectarea vechii planimetrii; iniţiatorul lucrărilor a fost preotul unit Beniamin Suciu. Biserica, renovată în 1942, este prevăzută cu o singură intrare, pe latura apuseană.
La acoperirea lăcaşului s-a folosit, în exclusivitate, tabla. Interiorul a rămas nepictat. Din 1948, edificiul deserveşte liturgic obştea ortodoxă locală; în prezent este închinat praznicului „Pogorârii Duhului Sfânt”.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98erel,_Hunedoara
